Notice: Metoda constructor apelată pentru WP_Widget în Zoninator_ZonePosts_Widget este învechită de la versiunea 4.3.0! Folosește în schimb
__construct()
. in /home/stagingforbes/public_html/wp-includes/functions.php on line 3948
 CEO-ul, tălmăcitorii și riscul politic - Forbes.ro
Cautare



, Contributor

Consultant și analist de risc politic, CEO Smartlink, fost Policy Manager la Google Bruxelles

Opinii |
|

CEO-ul, tălmăcitorii și riscul politic

S-a vorbit și se vorbește atât de mult în România despre falia dintre clasa politică și oamenii de afaceri (în speciali reprezentanți ai unor companii străine) că, așa cum ne povestea Merton, ar putea deveni curând o profeție autorealizatoare.
radu magdin smartlink

Dacă acum câțiva ani, când criza încă nu-și făcuse apariția, mai toți se chinuiau să învețe „afacereza”, astăzi trendurile anti-globalizare, efuziunile naționaliste și nervozitatea evidentă a votanților ar trebui să îi facă pe mulți să-și dea seama că nu înțeleg „păsăreasca” politică. În dialogul pe cât de firesc, pe atât de formal uneori, ceva se pierde în traducere. Ce este de făcut pentru a construi poduri și nu ziduri (o sintagmă la modă în aceste zile)?

Dacă în ultimele luni a fost ceva mai surprinzător decât victoria clară a PSD în alegeri, atunci a fost conținutul programului de guvernare, la care se adaugă echipa de miniștri. Pentru mediul de afaceri, e greu de crezut cum pot rămâne asemenea subiecte sub radar. O analiză de risc politic ar fi evitat acest pericol. Pe de-o parte, pe masa fiecărui CEO ar trebui să existe o listă de cel puțin 10 persoane din fiecare partid care au potențial, pe termen scurt și mediu, să devină miniștri, secretari de stat  sau președinți de comisii parlamentare în domeniile de interes. O înțelegere a dinamicii de partid ar ușura efortul de înțelegere: dincolo de numirile politice, există responsabili de filă și profesioniști ai partidelor care scriu programe și ajung să le execute. Pe de altă parte, si politica s-a schimbat – programele de guvernare nu mai sunt doar de formă, angajamentele electorale nu mai pot fi întoarse cu discuții de ultim moment înaintea adoptării unui OUG sau a unui proiect de lege în Parlament. Timpul scurt al politicii devine istorie. Ca să înțelegi un plan, o reformă, trebuie să o „prinzi” cât mai devreme. E ca în tenis: cu cât lovești mai devreme o minge, cu cât mai mari sunt șansele să o transformi într-o lovitură câștigătoare.

Pentru următorii patru ani, politica românească se întoarce la partid. Ce trebuie reținut este că în spatele disciplinei comunicaționale și politice impuse de PSD se ascunde un trend de profesionalizare și de birocratizare în sensul bun (echivalent cu un anumit nivel de predictibilitate, în sens politic însă). Dacă vrea să reușească, PNL va urma aceeași direcție. Ideea că așteptăm ca un politician să devină ministru pentru a vedea ce planuri are și pentru a discuta despre un domeniu sau altul devine naivă. Este reactivă, este lipsită de imaginație și uită că exigența votanților pe temele lor de interes îi face pe politicieni mai puțin flexibili. Cine nu propune devreme o soluție care să mulțumească ambele părți devine parte a problemei. Care, într-un fel sau altul, se va rezolva prin modificări „neașteptate” în Codul Fiscal.   

Ca să înțeleagă nuanțat politica, CEO-ul de top trebuie să știe că politica va deveni o parte tot mai importantă a business-ului său.

Vremurile sunt grele, țapii ispășitori nu foarte mulți, iar dialogul din timp este aur. Maparea și engagement-ul cu cei care decid azi sau vor decide mâine devine esențială. Dar aceasta este doar o parte a răspunsului, care, aparent pro-activă, e mai degrabă apropiată de business as usual. Provocarea cea mare ține de felul în care mediul de afaceri va în stare să relaționeze nu cu consumatorii, ci cu votanții (da, m-ați auzit bine). Coalition-building-ul este simultan cel mai bun mecanism de apărare și de atac. Business-ul poate face pași semnificativi către politică dacă se uită la indicatorii de succes ai actualei coaliții de guvernare. De exemplu, unul dintre ei ține de reducerea decalajelor de dezvoltare, de mai mult interes pentru Teleorman, Vaslui, Olt sau Giurgiu (se vede deja prin numirile din Guvern). Dacă business-ul alege să riște mai mult de zona aglomerărilor urbane, dacă se activează ca parte a acestui adevărat proiect de țară, atunci apar oportunități de dialog.

În următorii ani, România va deveni mai „occidentală”, ceea ce se traduce paradoxal în mai mult scepticism, în mai mult spirit critic chiar față de occidentali. Vremea soluțiilor pre-împachetate si a entuziasmului aderarilor a trecut, e evident că ele nu sunt suficiente pentru dezvoltare (chiar dacă în ultimii ani am crescut mult, decalajele față de Vest s-au redus prea puțin). O vizită de la HQ va rezolva tot mai puțin pentru un business din Romania. Ca orice principe, CEO-ul din România are nevoie de tălmăcitori politici, de oameni care înțeleg politica și strategic, și prin faptul că și-au petrecut anii în mijlocul ei, indiferent de tabere sau partide. Dacă vrea să priceapă cum poate profita de reactivarea politicului, trebuie să faca la randul sau o schimbare, interna: sa scape de prejudecăți și de vechile modele.

Schimbarea nu e niciodată ușoară, iar vremurile în care ea se produce nu sunt cele mai plăcute. Totuși, un lucru merită reținut: progress comes from the margins.

Credit foto: BySergio

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii