Notice: Metoda constructor apelată pentru WP_Widget în Zoninator_ZonePosts_Widget este învechită de la versiunea 4.3.0! Folosește în schimb
__construct()
. in /home/stagingforbes/public_html/wp-includes/functions.php on line 3948
 Companiile caută noi soluții la criza forței de muncă - Forbes.ro
Cautare



, Contributor

Macroeconomie |
|

Companiile caută noi soluții la criza forței de muncă

Creșterea economică din ultimii ani a accentuat nevoia companiilor de muncitori bine pregătiți, în condițiile în care meseriașii cu experiență de apropie de vârsta pensionării, iar absolvenții școlilor de profil sunt puțini și insuficient de bine pregătiți, ca urmare a reformelor din educație. Obligate tot mai des să înfrunte această realitate, companiile propun modalități de soluționare a problemelor din sistem.
worker

PIB-ul României a urcat cu 2,8% în 2014, față de 2013, cu 3,7%, în anul următor, iar avansul din acest an este estimat la 5%. Rata șomajul a urmat același trend descendent, de la 6,9%-7,3%, în 2013, la 6%, în septembrie 2016. Astfel, companiile au început să se confrunte cu o criză de personal tot mai puternică.

Citește recenta declarația a lui Mugur Isărescu pe această temă.

Rata de ocupare a tinerilor este cu 9% mai mică decât în UE

„Angajatorii pot oferi locuri de muncă, dar nu găsesc oameni bine pregătiți, pentru că școala nu reușește să îi scoată pregătiți pentru piața muncii. În aceeași măsură, angajatorii nu îi pot pregăti pe calificările de care au nevoie, astfel încât ne-am dat seama că ceea ce pregătește școala nu reușește să se alinieze cu nevoia pieței muncii”, a declarat Mona Nicolici, Manager Sustenabilitate al OMV Petrom, în cadrul unei conferințe de presă, în care Institutul de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române a lansat un studiu privind învățământul profesional și tehnic, realizat împreună cu OMV Petrom.

Ideea a fost completată de Claudia Petrescu, sociolog la ICCV: „În unele regiuni nu avem locuri de muncă? Da, dar în regiunile în care avem dezvoltare economică nu avem suficientă forță de muncă calificată de nivel mediu. De ce? Pentru că avem o migrație masivă a forței de muncă, un declin demografic și o rată de părăsire a școlii foarte mare”.

România are o rată de părăsire timpurie a școlii de 19%, mult peste media Uniunii Europene – 11%. În plus, rata de ocupare a tinerilor din România (15 și 24 de ani) este de 25%, iar în UE se duce la 33-34%. De ce acest declin? „În primul rând, din cauza unor politici eronate de politică publică – desființarea școlilor profesionale în 2008, fapt ce a dus la o prăbușire a lipsei de școlarizare în acest domeniu”, a detaliat Petrescu. În anul 1995 erau înscrişi în sistemul de învăţământ profesional 285.000 de elevi, dar în 2014 numărul acestora a ajuns la 50.788 de elevi, cu o rata de absolvire de 70%-90%, potrivit Gabrielei Peter Ciobanu, directoarea Centrului Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic.

România alocă educației profesionale 0,6% din PIB

Problemele învățământului profesional sunt lipsa finanțării sistemului de învățământ și slaba pregătire a profesorilor. România este pe ultimul loc ca alocare din PIB, atât în ceea ce privește educația (3,53%), cât și în ceea ce privește educația profesională (0,6%), conform datelor Eurostat. „Multe dintre cadrele didactice din liceele profesionale și tehnice au peste 50 de ani, ceea ce înseamnă că probabil în zece ani vom avea o problemă legată de numărul acestora. Cadrele didactice nu fac nici formare profesională pe noile tehnologii, pentru că n-au unde. Una dintre propuneri este formarea cadrelor didactice în cadrul angajatorilor, măcar odată la doi ani. Să învețe măcar utilajele cu care trebuie să lucreze elevii pe care-i pregătesc. Materialele didactice sunt învechite, dar lipsesc și acele materiale care să îi ajute pe elevi în pregătire – caiete ale elevului și aplicații”, a subliniat Petrescu.

În aceste condiții, nivelul de pregătire al elevilor din școlile profesionale și tehnice este redus. Dar angajatorii susțin că cea mai mare problemă nu este lipsa pregătirii profesionale a absolvenților din aceste licee, cât a celei transversale – lucrul în echipă, modul de comunicare, modul de analiză etc.

Altă problemă este că ajung în sistem copiii care nu promovează examenele clasei a opta sau la sugestia părinților, nu cei interesați să devină meseriași. În plus, lipsește orientarea profesională. Orientarea și consilierea profesională este nevoie să fie făcută din gimnaziu, nu în liceu și în școlile profesionale precum în prezent, a susținut Petrescu, subliniind că un consilier profesional se ocupă de 800 de elevi și are alocate consilierii 14 ore.

De asemenea, din învățământul profesional și tehnic lipsește monitorizarea nivelului de inserție a absolvenților pe piața muncii. „Vorbim nu despre a ști unde se duc, ci de a ști care dintre competențele profesionale dobândite în cadrul școlii profesionale sau liceului le folosesc pe piața muncii. Dacă am ști, am putea să modificăm curricula adecvat, astfel încât să avem calitate”, a adăugat Petrescu.

Care sunt soluțiile companiilor?

În contextul desființării acestor școli și a lipsei de personal, de mai bine de cinci ani, companiile au încercat să acopere acest deficit prin stabilirea de parteneriate educaționale cu liceele de profil, model preluat din țările vestice. De exemplu, învățământul profesional începe în Germania la vârsta de 15-16 ani, iar modelul dominant este cel dual. În 2011, IMM-urile germane au angajat aproximativ 83% dintre toți absolvenții învățământului dual.

„Dacă nu avem creștere economică într-o zonă a țării, nu putem să facem învățământ dual. Învățământul dual presupune o partajare nu doar a costurilor între minister și angajatori, ci angajatorii trebuie să fie implicați și în definirea curriculei etc. Iar autoritățile locale trebuie să fie conștiente că trebuie să investească în acest domeniu”, a detaliat Petrescu. În afară de implicarea anagajatorilor în realizarea curriculei, succesul învățămânului dual îl asigură implicarea companiilor în managementul școlilor, conform cercetătorului de la ICCV.

Astfel, în România mai este nevoie și de alte soluții pentru a acoperi lipsa de personal. Potrivit studiului realizat de ICCV, nevoile și soluțiile pentru formarea unor generații performante de meseriași sunt următoarele:

  • Un sistem sistemcentrat pe nevoile elevilor și angajatorilor ar putea fi realizat prin introducerea unor calificări noi, adaptate la cerințele actuale ale pieței muncii, creșterea vizibilității și prestigiului statutului de meseriaș în România, a școlilor profesionale și liceelor tehnologice, integrarea noilor tehnologii în procesul de învățare și modernizarea metodelor de predare, prin orientarea profesională și evaluarea vocațională a elevilor, precum și regândirea admiterii în școlile profesionale, cu accent pe competențe specifice meseriei.
  • O flexibilitate mai mare a sistemului de învățământ în funcție de contextul economic local s-ar putea concretiza prin crearea școlilor în sistem de tip dual în zonele în care există angajatori care au capacitatea și interesul de a se implica prin susținere financiară, dar și în definirea competențelor și curriculei. De asemenea, flexibilitatea ar putea fi creată prin coexistența învățământului dual cu forme clasice de educație profesională, în zonele slab dezvoltate economic, precum și prin înființarea de campusuri școlare profesionale regionale pe specializări în funcție de domeniile economice dezvoltate sau cu potențial de dezvoltare în regiunile respective.
  • Un sistem predictibil și conectat la nevoile pieței muncii ar putea fi asigurat prin urmărirea absolventului de școală profesională/liceu tehnologic pe piața muncii (tracer studies), prin instrumente de colectare a informațiilor de la angajatori (de exemplu, employers survey) care să identifice nevoile de forță de muncă pe termen mediu și lung și realizarea de prognoze privind dezvoltarea economică a fiecărei regiuni în parte, pe termen mediu și lung.
  • Un sistem participativ ar putea fi acoperit printr-un contract cadru unitar privind raportul dintre școală, elevul în practică și angajator, precum și facilități fiscale pentru angajatorii care susțin școli profesionale sau licee tehnologice prin implicare în dezvoltarea curriculei, oferirea de oportunități de practică și suport financiar elevilor.

Citește și: Criza de personal, încotro?

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii