Notice: Metoda constructor apelată pentru WP_Widget în Zoninator_ZonePosts_Widget este învechită de la versiunea 4.3.0! Folosește în schimb
__construct()
. in /home/stagingforbes/public_html/wp-includes/functions.php on line 3943
 Arta de a face bine - Forbes.ro
Cautare



, Contributor

Sunt redactor Forbes Romania, coordonator al proiectului Forbes 50 cele mai influente femei din România, scriu despre cariere, educație și servicii medicale.

Gastronomie |
|

Arta de a face bine

Nu este nevoie de studii ale cercetătorilor pentru a înţelege că oamenii ar dona mai mult dacă ar fi siguri de impactul gestului lor. In schimb, este nevoie de consiliere în filantropie.
infografic_social.jpg

Fenella Rouse, Senior Adviser la Institutul pentru Filantropie din Londra,  lucrează de 30 de ani cu oameni care vor să schimbe lumea în bine: filantropi şi antreprenori sociali.  Jobul ei este să se asigure că banii donaţi de primii sunt cât mai bine folosiţi în ceea ce s-ar numi filantropie strategică. Asta deoarece, aşa cum spunea George Soros, e foarte greu să dai bani – mai ales dacă vrei ca ei să fie cu adevărat de folos. „Nu sunt destui bani pentru a rezolva toate problemele din lume, de aceea este foarte important să fie bine folosiţi”, spune Rouse.

Pentru a explica acest lucru, consiliera în filantropie mă roagă să îmi imaginez un râu în care văd un copil ce pare în pericol.  Primul instinct ar fi să sar în râu pentru a-l salva. „Dar dacă vezi că, de fapt, nu e doar un copil, ci sunt din ce în ce mai mulţi? Cum îi poți salva?”. Rolul consilierului în filantropie, explică Rouse, este de a afla motivul pentru care acei copii sunt în râu şi a rezolva problema cu ajutorul banilor oferiţi de filantropi. Altfel spus, o intervenţie strategică, în care filantropul are nevoie de un partener. Fenella Rouse a lucrat atât cu  milionari sau companii, cât şi cu oameni obişnuiţi. De altfel, în ultima vreme i-a privilegiat pe cei din urmă şi, mai ales, a predat ca profesor voluntar în cadrul unei şcoli pentru antreprenori sociali. Pentru că este de asemenea life coach, satisfacţia sa este de a da destulă încredere oamenilor pentru ca aceştia să ia iniţiativa şi să acţioneze ei înşişi –fie prin acte de caritate, fie printr-o afacere care rezolvă o problemă. Începe prin a-i întreba care sunt lucrurile care îi preocupă, apoi vede dacă ele corespund cu o nevoie reală.

Ea îmi dă ca exemplu de afacere socială un faimos restaurant din Londra, Clink Charity, aflat într-o închisoare, în care anumiţi prizonieri specializați în gastronomie de lux lucrează ca bucătari sau chelneri, iar banii câștigați de ei sunt investiți mai departe în educarea altora. Restaurantul e deschis tuturor și este cât se poate de normal, doar filtrul de control amintind de locul unde te afli. Un reportaj recent al CNN arăta că a fost nevoie de 300.000 de lire sterline pentru a-l deschide şi încă este în pierdere, deoarece investeşte în training mai mult decât câştigă.

Antreprenoriatul social, prin care o problemă este rezolvată printr-o abordare de business, se dezvoltă  în Marea Britanie de 15 ani, pentru a ajuta oamenii din comunităţile cu probleme, şi a început cu sprijinirea membrilor de găşti din suburbii. Şcolile cu acest profil le dau o șansă celor care au idei şi potenţial, dar nu au încă abilităţile şi reţeaua de contacte necesare.

Proiectele care schimbă lumea nu trebuie să implice neapărat mulţi bani, ele pot pur şi simplu să pună în legătură oameni care se pot ajuta unii pe alţii, explică Rouse. De pildă, bătrâni care petrec timp cu elevi şi fac schimb de poveşti sau un program prin care un grup de studenţi sunt mentori pentru copii de şcoală primară –studenţii primesc 10 lire pe săptămână şi câştigă experienţă, iar copiii sunt ajutaţi la lecții. „Cercul perfect”, adaugă ea.

Citiți textele ediției speciale și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România.

Vezi aici ce alte articole mai cuprinde ediția specială despre economia socială

Un studiu al New Philanthropy Capital din 2013 arăta că englezii donează în medie aproape 300 de lire sterline pe an şi ar dona mai mult dacă ar fi siguri de impactul gestului lor. Principalul obstacol în calea unei acțiuni este lipsa motivației, lipsa de încredere în rezultat. De aceea, sfatul consilierei pentru a  convinge (pe cineva sau pe sine) este să te întrebi de ce nu va merge și apoi să rezolvi sau să previi punct cu punct problemele. „Cei mai mulți oameni, inclusiv George Soros, au avut experiențe de filantropie în care lucrurile nu au mers cum trebuie”, îmi explică ea. De aceea, chiar şi o consiliere minimă va îndrepta banii acolo unde sunt cel mai necesari şi eficient folosiţi. De fapt, este un fel de a te asigura că niciun ban din cei donaţi nu se pierde sau nu e irosit, dimpotrivă. De pildă, o sumă în dolari este mai importantă în Africa. „Datele arătau la un moment dat că donaţia medie era mai mare în Statele Unite decât în Marea Britanie, pentru că americanii donau mult pentru propriul sistem medical, educaţie şi instituţii religioase. În schimb, britanicii nu dau aproape deloc în aceste domenii, pentru că au un bun sistem medical şi educaţional, iar biserica nu îi interesează”, explică ea. Britanicii donează mai mult în lume, în zone precum Africa sau Asia, potrivit spuselor consilierei.

Consilierea de acest tip există și la noi, prin intermediul fundațiilor sau asociațiilor. Asociația pentru Relațiile Comunitare (ARC) a oferit în 2014 premiul „Generozitatea care schimbă vieţi” unui cuplu care a donat darul primit la nunta lor bătrânilor, prin intermediul programului „Niciodată singur” al Fundaţiei Principesa Margareta a României.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii