Notice: Metoda constructor apelată pentru WP_Widget în Zoninator_ZonePosts_Widget este învechită de la versiunea 4.3.0! Folosește în schimb
__construct()
. in /home/stagingforbes/public_html/wp-includes/functions.php on line 3943
 Adevăr sau provocare: să vezi și să (nu) crezi? Relația capricioasă dintre fotografie și realitate - Forbes.ro
Cautare



, Contributor

Vibe Collector, www.byvlad.com

ForbesLife |
|

Adevăr sau provocare: să vezi și să (nu) crezi? Relația capricioasă dintre fotografie și realitate

Un răsărit de soare pe Machu Picchu. Marele zid chinezesc. Hipioți la Woodstock. Stalin. Neil Armstrong pe lună. Părinții noștri în tinerețe. Toate evocă imagini mentale bine conturate și destul de exacte, lucru imposibil fără fotografie.
truth_photography_vlad_lodoaba_02b

În cei 190 de ani de la invenția fotografiei, aceasta a schimbat fundamental modul în care înțelegem și vedem lumea din jurul nostru. O fotografie a unui subiect, oricare ar fi el, e în general percepută ca fiind mai exactă decât o descriere în cuvinte, o pictură sau un sonet despre același subiect. Cu toate acestea, lucrurile nu stau mereu așa, iar relația dintre fotografie și realitatea obiectivă din spatele ei e mai complicată decât pare la prima vedere.

Fotografia a fost o bună perioadă de timp Cenușăreasa artelor vizuale. Unul dintre curentele fotografice de sfârșit de secol XIX, pictorialismul, încerca să emuleze, prin tot felul de tehnici, mai mult sau mai puțin inspirate, „artisticul” celorlalte medii vizuale. Era ca și cum posesorii de Ford model T ar fi fost supărați că nu trebuie să curețe mizeria din urma trăsurilor lor mecanice. Din fericire, odată cu apariția aparatului foto „de masă” Kodak Brownie, în 1900, fotografia s-a democratizat. Aproape oricine avea acces la un aparat foto putea să surprindă realitatea așa cum e ea. Aceasta a devenit adevărata putere a fotografiei: să releve ceea ce este, de o manieră în care niciun alt mediu nu o poate face.

truth_photography_the_commissar_vanishes

Da, imaginile pot ”falsifica” istoria

Retușarea și manipularea imaginilor au o istorie aproape la fel de lungă și paralelă cu fotografia însăși. Una din primele fotografii „photoshopate” datează din 1860 – un portret al lui Abraham Lincoln compus de fapt din capul lui Lincoln și postura, mult mai eroică, a unui alt politician al vremurilor. Când imaginile ar trebui să arate adevărul, iar imaginile pot fi manipulate, adevărul este și el la mâna retușorului. Unul dintre oamenii care au înțeles foarte bine asta a fost Stalin, pe vremea căruia retușul imaginilor în ton cu linia de partid a ajuns la rang de artă. De exemplu, între 1926 și 1940, au dispărut dintr-o fotografie cu Stalin toți oponenții lui politici. (David King, „The Commisar Vanishes”)

truth_photography_ansel_adams_moonrise

Uneori, preferăm jocul în defavoarea realității

Nici fotografia de peisaj nu a scăpat neatinsă de imaginația omului. Una dintre cele mai faimoase imagini ale celui mai cunoscut fotograf de peisaje american, „Răsărit de lună” a lui Ansel Adams, a fost și ea manipulată în laborator pentru efect dramatic și frumusețe artistică. [1] Adevărat, pe-atunci asta era o muncă ceva mai migăloasă decât în era digitalului, dar se întâmpla. Dacă vreodată aveți ocazia să vedeți aurora boreală și nu seamănă cu stereotipurile de pe internet, tocmai ați descoperit unul din cele mai mari secrete ale fotografiei de peisaj. Majoritatea cadrelor sunt fotografiate cu timp lung de expunere pentru a captura culorile vii și textura catifelată. Aici, realitatea s-ar putea să dezamăgească.

truth_photography_ralph_lauren_philipa_hamilton

Iluzia frumuseții

În modă, înfrumusețarea este aproape universală și implicită, iar fotografia de portret și realitatea nu au fost niciodată mai îndepărtate ca în zilele noastre. Coapsele subțiate, picioarele alungite, fețele de plastic și fără pic de textură sunt omniprezente în advertising, dar o reclamă Ralph Lauren cu fotomodelul Filippa Hamilton a reușit să ridice manipularea foto la rang de comedie. Un editor al versiunii franceze a revistei Marie Claire a declarat pentru New York Times că manipularea e perfect acceptabilă, pentru că cititorii recunosc o imagine modificată.[2] Mi se pare că e același argument pe care îl folosesc, la fel de neconvingător, producătorii de fast-food. Retușurile în modă au devenit atât de normale, încât calendarul Pirelli 2017, în care nu s-a retușat nimic, a reușit să facă senzație.[3] Să fie începutul unei noi epoci, în domeniu?

 

Renunțarea la stereotipii și prejudecăți

Dar măcar în fotografia de presă lucrurile stau mai bine, nu? Acolo „nu e voie” să se manipuleze? Ei, bine … depinde. Teoria e ceva mai clară, însă practica ne omoară. NPPA (National Press Photographers Association, Asociația fotografilor de presă din Statele Unite) spune în codul de etică: „Oferă context când fotografiezi un subiect. Nu stereotipa indivizi sau grupuri. Înțelege-ți propriile prejudecăți și evită-le în fotografie. Nu manipula imaginile într-un fel care poate induce în eroare privitorul.”[4] Cu toate acestea, World Press Photo (o organizație care de la apariția ei, în 1955, are ca misiune promovarea fotojurnalismului de calitate) a descalificat în 2015 aproximativ 20% din finaliști din motive de manipulare a imaginilor.[5]

truth_photography_vlad_lodoaba_03

„Asta se poate corecta în Photoshop, nu?”

Deseori, mirii fotografiați au așteptări precum: „să mă faci să arăt mai tânăr(ă)”, „să mă faci mai slab(ă)” sau „asta se poate corecta în Photoshop, nu?”.  Da, dar nu. Revin la ce am spus la început: o fotografie poate captura adevărul într-un fel în care nicio altă artă vizuală nu o poate face.

Ca fotograf, integritatea și credibilitatea imaginii sunt mai importante pentru mine decât estetica și ego-ul. Voi încerca întotdeauna să arăt ce văd prin obiectiv într-un mod cât mai plăcut estetic, dar cred sincer că frumusețea în fotografie nu e același lucru cu perfecțiunea subiectului, nu stă în clișee sau simetrii corporale, ci în magia momentului care durează mai puțin de o secundă și nu se va repeta niciodată. Nu știu ce e adevărat, dar știu cu certitudine ce e fals.

Ca privitor de imagini, vă recomand să mergeți pe mâna proverbului: „Nu crede nimic din ceea ce auzi și doar jumătate din ceea ce vezi.”

 

Resurse 

[1] https://whitherthebook.wordpress.com/2013/02/27/ansel-adams-and-photography-before-photoshop/

[2] http://nymag.com/thecut/2010/08/photoshop_retouching.html

[3] http://www.vogue.com/article/pirelli-calendar-2017-no-retouching-peter-lindbergh

[4] http://nppa.org/code_of_ethics.html

[5] https://petapixel.com/2016/03/02/world-press-photo-disqualified-16-finalists-year/

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii